Iepure Secuiesc

Iepurele Secuiesc (Oryctolagus cuniculus):

Standard pentru arbitraj în expoziţiile cunicule
Scurt istoric. Fondatorul rasei a fost un mascul de culoare sallander, care s-a născut în
2010, la Sânmartin, județul Harghita (România), din iepuri de rasă comună. Ascendenții
lui au fost un mascul de culoare thuringer, și o femelă de culoare chinchilla. Ulterior acest
mascul sallander a fost împerecheat cu femele heterozigote de culoare chinchilla, galben
și negru, după care, cu ajutorul consangvinizării, s-au obținut și câțiva pui de culoare
sallander, care au reprezentat baza acestei rase. În cursul anilor pe lângă iepurii de rasă
comună din zona Ciucului, prin încrucișări de infuzie, s-a mai folosit și Berbec German,
Californian, Hycole negru și Chinchilla Mare pentru a obține un corp mai robust și indici
de sacrificare mai ridicați. Totodată s-a îmbunătățit și conformația rasei și structura
părului. În prezent Iepurele Secuiesc se consideră a fi o rasă de carne nepretențioasă,
rezistentă la condițiile de exploatare extensivă, însă cu un aspect elegant, și un colorit
unic.

Caracteristicile rasei
1. Forma corpului și tipul. Corpul este ușor alungit, cilindric, trenul anterior și cel
posterior la fel de lat. Spatele este ușor arcuit, cu musculatură bine dezvoltată. Pieptul
trebuie să fie bine dezvoltat. Gâtul este scurt, cu o ceafă puternică. Membrele sunt de
lungime medie, cu o bază osoasă fină dar puternică. Aspectul general este de iepure
puternic, bine îmbrăcat în musculatură, dar nu cu aspect grosolan .

2. Greutatea. Greutatea minimă admisă este de 4,00 kg, cea ideală de peste 5,00 kg,
iar greutatea maximă permisă fiind de 6.50 kg. Tabelul 2 prezintă grila de evaluare
pentru masa corporală.

3. Părul. Părul este de lungime medie (cca. 3 cm), cu puf dens, uniform și nu foarte
aspru.

4. Capul și urechile. Capul este în armonie cu corpul, cu o frunte lată, obraji dezvoltați,
linia nazală ușor arcuită. Dimorfismul sexual este evident . Ochii sunt vioi, de
culoare gri închis (Figura 3). La varietățile sallander pe havana și sallander pe albastru
culoarea ochilor este albastru deschis . Urechile sunt cărnoase, acoperite de
păr, în partea de sus ușor ascuțite. Lungimea lor este între 12-15 cm.

5. Culoarea. Culoarea exterioară este gri-cenușie omogenă, cu un desen șters, fără o
delimitare puternică (netă). Vârfurile firelor de păr sunt negre iar culoarea intermediară și
cea de bază este albă . Sunt acceptate și varietățile sallander pe havana
și sallander pe albastru, la care vârful firelor de păr este de culoare maroniu,
respectiv albastru. Ghearele sunt pigmentate, de culoare gri.

6. Desenul. Iepurii prezintă o mască mai închisă la culoare, care însă nu trebuie să se
întindă deasupra ochilor, astfel că fruntea este de o nuanță mai deschisă (Figura 5).
Urechile, membrele, coada sunt de asemenea mai închise la culoare. Pe părțile laterale și
coapse se întinde o bandă lată, închisă, care e bine să fie cât mai evidentă dar nu trebuie
să fie delimitată puternic (culoarea deschisă și cea închisă se întrepătrund).

7. Sănătatea și starea de întreținere. La evaluare sănătății nu trebuie luate în calcul
doar posibilele îmbolnăviri, ci întreaga mlăduire a corpului, constituția și imunitatea.
Animalele sănătoase au un metabolism echilibrat și ochii limpezi. Corpul animalelor nu
tebuie să prezinte semne de mutilare (urechi mușcate, etc.), blana trebuie să fie curată,
lipsită de impurități (fire, smocuri năpârlite sau dejecții). Organele genitale trebuie să fie
intacte și curate (curățate), deasemenea nu trebuie să prezinte malformații. Animalele
care prezintă semne clare de infestări cu paraziți sau simptome clinice de boli infectocontagioase
nu se admit în expoziție.

Defecte ușoare. Corp subțire, sau alunecat în față, piept îngust, omoplați ieșiți în
evidență, crupă teșită, pelvis îngust, umeri desprinși, burtă lăsată, membre neparalele cu
corpul, o ușoară încălecare, membre foarte subțiri, coadă jucăușă, puțin strâmbă, sau
deformată, forma corpului nu foarte bună, bot ascuțit, foarte îngust, urechi îndoite,
scurte sau lungi, care nu sunt în armonie cu restul corpului, testicole ușor atârnânde,
gușă mare la femele. În cazul blănii se consideră un defect ușor părul aspru, sau prea
moale, puful rar, spicul prea lung, căderea părului. La culoare defectele ușoare sunt lipsa
luciului și a intensității, un negru mat, spălăcit, gri prea închis pe spate, ochi albaștri la
varietatea sallander, ochi maronii la varietatea sallander pe havana. De asemenea se
consideră defect ușor desenul șters, puțin evident, capul complet negru.
Defecte grave. Abatere clară de la tip, picioare în formă de X sau O, coadă strâmbă,
defecte ale scheletului, mușcătură anormală, forma capului necorespunzătoare sexului,
urechi atârnânde, bărbie lăsată, gușa la picior, gușa dublă, sau strâmbă, greutate prea
mică sau prea mare, păr lung (>3 cm), lipsa totală al desenului, altă culoare decât
sallander, sallander pe havana sau sallander pe albastru.